Clujul vazut din turnul bisericii Sf. Mihail

Decizia de a permite accesul in turn al publicului clujean, dar si al turistilor care viziteaza biserica Sf. Mihail din centru s-a bucurat de mare apreciere si urcus. Grupuri cu copii sau chiar vizitatori care se aflau in trecere, fara incaltaminte adecvata, urca cele 175 de trepte ale turnului, minunandu-se atat de interior, cat si de privelistea care li se deschide in cele 4 zari ale Clujului. Multe au fost vocile care au cerut ca urcarea sa fie permisa si in restul zilelor, in afara sarbatorii Zilele Culturale Maghiare.

Inarmati cu aparate foto dupa puteri, niciunul nu regreta dificultatea ascensiunii. Cei mai multi clujeni spun fie ca nu au vizitat turnul, fie isi aduc aminte de zeci de ani care au trecut fara sa-si poata arunca privirea peste oras de la inaltimea celor 80 de metri. Parintii profita sa le arate copiilor locul unde stau, turistii isi fac fotografii "la inaltime" si toti savureaza momentul.

Accesul in turn se face pe la baza lui, prin exterior, incepand de la ora 10 si aproape pana la apus, in jurul orei 8. Responsabilii bisericii se gandesc serios sa permita intrarea in turn permanent, iar dupa saptamana in care este gratuita, sa se perceapa o taxa simbolica, de 5 lei. Dificultatea nu este semnificativa fata de alte turnuri in care am urcat, pentru ca treptele din ciment si lemn sunt in stare buna si au mana curenta. La baza turnului zac unele obiecte care fie s-au desprins din constructie, fie au rezultat din reamenajari, alaturi de vechiul altar al bisericii, mancat de carii. Locul lor ar putea reprezenta un mic muzeu, cu o minima amenajare. Un blazon interesant isi asteapta demult deslusirea…

Curiozitatea imi da aripi si nu simt efortul. Trecand prin dreptul lor, vad zona din fatada obturata de amplasarea turnului si ghicesc restul elementelor ce o constituie. Ultimul nivel, cel mai inadecvat amenajat cu o baza de ciment, este singurul care pune probleme. Cimentul este pe alocuri crapat si probabil ca interventiile majore ar trebui incepute de aici. In rest, trebuie sa te feresti sa nimeresti pe langa cele patru clopote, studiindu-le, la sfertul de ora marcat cu o bataie scurta. Gongul clopotelor, fabricate in 1929 la Arad, iti va sfredeli creierii.

Pasarela de pe turn mi-a dat ceva emotii, din cauza inaltimii apreciabile. Vantul era sa-mi sufle palaria de pe cap, in timp ce nu mai stiam unde sa imi indrept aparatul de fotografiat. Am maturat cu privirea fiecare strada ce o puteam cuprinde. De acolo, de sus, mi-am dat seama ca Clujul, asa cum e el, cu bune si cu rele, imi va ramane in suflet mereu.

Multumim organizatorilor pentru acest cadou!

Gabriela Popa, text si fotografii