Recenzie: “Jethro Tull by Ian Anderson”
Sala Palatului, marti 21 februarie 2017

Scurt istoric
Se implinesc aproape 50 de ani de cand un scotian pe nume Ian Scott Anderson si-a urmat indemnul inimii, a cumparat un flaut, din banii obtinuti prin vanzarea unui chitare, si a uimit o lume intreaga cu prezenta scenica excentrica si interpretarea “ca de pe alta planeta”. Ce a urmat a devenit aproape legenda: formatia care a imprumutat numele agricultorului Jethro Tull (1674 - 1741) a devenit unul dintre reperele muzicii rock-progresive din toate timpurile. Prima aparitie pe scena a grupului a fost in clubul londonez “Marquee”, in luna februarie 1968, iar cariera foarte bogata a lui Ian Anderson si Jethro Tull cuprinde 30 de albume (inregistrate in studio si live), mai bine de 60 de milioane de albume vandute, si peste 3000 de concerte sustinute in peste 40 de tari.

Grupul Jethro Tull a devenit istorie in anul 2012, cand Ian Anderson si Martin Barre (chitaristul solo din 1969) au decis sa urmeze cariere muzicale separate. Iata ca, dupa nici 3 ani de la ultima intalnire cu publicul nostru, Anderson revine in Romania – la Timisoara, si Bucuresti. El a mai fost ovationat de fanii din tara noastra in luna mai a anului 2004, la Sala Palatului, apoi la Sibiu, in august 2007, in Piata Mare, precum si in iunie 2014, tot sub cupola Salii Palatului.

Jethro Tull - The String Quartets
Ultima realizare a lui Anderson este un proiect muzical deosebit, in care, alaturi de acesta, evolueaza “Quartetul Carducci” (Matthew Denton – vioara, Michelle Fleming – vioara, Eoin Schmidt-Martin – viola, Emma Denton – violoncel), dirijat de John O'Hara, care semneaza si aranjamentele muzicale. Piesele constituie 12 reinterpretari ale unor cantece din repertoriul clasic al grupului Jethro Tull, iar mult-asteptatul album va fi lansat luna viitoare, pe 24 martie 2017.

Concertul
Probabil ca pentru cea mai mare parte a publicului, spectacolul de la Sala Palatului a echivalat cu o calatorie muzicala in timp. Pentru altii, a insemnat dovada ca, prin alegerea repertoriului pe principiul ''killing two birds with one stone', au fost multumite concomitent doua categorii din publicul sau devotat, adica cei nostalgici, (probabil ca ei au simtit cel mai intens lipsa chitaristului Martin Barre), dar si cei care doreau sa asculte compozitii recente.

Concertul a inceput la ora 20:15, si a fost structurat in doua parti, de cate o ora fiecare, intre care a existat o pauza de 15 minute. Sala a fost aproape plina, iar media de varsta a spectatorilor a fost destul de ridicata, semn ca Anderson are public vechi si constant.

De-a lungul celor aproape 5 decenii, in concerte, Ian Anderson a intruchipat numeroase personaje (au existat perioade cand concerta si de 100 de ori pe durata unui an!): menestrel frenetic, purtand frac caruia ii lipsea o coada, cersetor, conchistador si pirat. De data aceasta, muzicianul a venit imbracat “neutru”, purtand t-shirt alb, vesta, jeans gri-albastri si pantofi asortati la culoare.

Anderson a aratat, inca o data, ca varsta nu constituie un impediment serios in ccea ce priveste interpretarea muzicii live, pe durata a doua ore, iar partile sale de flaut ar putea fi descrise drept ''magice''. Pe de alta parte, desi putini s-ar incumeta sa refaca interventiile chitaristice ale veteranului Martin Barre, “neamtul” Florian Opahle l-a inlocuit cu succes pe acesta.

Maiestria interpretarii, aranjamentele muzicale deosebite, forta versurilor si energia raman aproape intacte, ca in perioada de inceput a carierei, desi Anderson se apropie de 70 de ani. Mobilitatea acestuia, conditia fizica si energia buna pe care o degaja sunt remarcabile! Totusi, cred ca aspectul care deranjeaza este legat de faptul ca puterea vocii sale s-a diminuat considerabil. De aceea, in concert, el a fost ajutat de interventii vocale din partea lui David Goodier (bas). Problemele cu vocea lui Anderson au inceput acum destui ani, in timpul turneului de promovare a albumului ''Under Wraps'', in anul 1984. Cauzele principale au fost legate, probabil, de faptul ca Andeson era un fumator inversunat, iar, in acest sens, exista inregistrari video care il arata fumand chiar si pe scena, in timpul spectacolului. Aceasta situatie l-a obligat sa ia o pauza, astfel incat albumul urmator a fost lansat abia in 1987.

Elementul inedit al spectacolului de la Sala Palatului a fost prezenta unui ecran, in spatele formatiei, pe care au fost proiectate filme si imagini referitoare la fiecare piesa in parte. Astfel, au existat inregistrari de arhiva cu Ian Anderson, secvente din perioada filmului mut, sau fotografii simbolice care intareau astfel mesajul pe care il transmiteau muzica si versurile. Un moment deosebit a fost cel legat de aparitia virtuala, pe ecran, a cantaretei si violonistei Unnur Birna, din Islanda, pe durata cantecului “Heavy Horses”.

Anderson a fost bine dispus, a alergat, cu multa mobilitate, de la un capat la altul al scenei. Dupa piesa “Nothing Is Easy” a prezentat, cu umor si eruditie, fiecare cantec in parte, apoi, la final, pe membrii grupului precum si pe cei care, din culise, au facut posibil concertul.

Repertoriul
Cantecele au fost culese din intreaga perioada a grupului Jethro Tull, si probabil ca alegerea lor a fost deosebit de dificila. Personal, am regretat ca piesa “Budapest”, din anul 1987, nu a fost inclusa in repertoriu.

Partiturile muzicale au fost modificate, dezvoltate si interpretate in maniera concertistica, insotite de parti dominate de flaut, care au constituit deliciul spectacolului. S-au evidentiat toti cei 4 muzicieni care l-au sustinut, corect si disciplinat, pe Anderson: John O'Hara (claviaturi), Florian Opahle (chitara solo) David Goodier (bas), Scott Hammond (tobe, percutie). S-a remarcat placerea, uneori dusa la transpunere, in ceea ce priveste interpretarea pieselor care, unele dintre acestea fac parte din repertoriul stabil, de zeci de ani, al grupului.

Setlist
Partea 1:
- Living in the Past
- Nothing Is Easy
- Heavy Horses (Unnur Birna - voce si vioara)
- Thick as a Brick
- Banker Bets, Banker Wins
- Jack-in-the-Green
- Bourrée
- Farm on the Freeway
- Songs From the Wood
Partea a 2-a:
- Sweet Dream
- Pastime With Good Company
- Fruits of Frankenfield
- Dharma for One (Scott Hammond - solo tobe)
- A New Day Yesterday
- Toccata and Fugue in D Minor (Florian Opahle - solo de chitara)
- My God
- Aqualung
Bis:
- Locomotive Breath

Liviu Stoica
22 februarie 2017