   |
Despre film si teatru cu Mircea
Albulescu
Mircea Albulescu este personalitatea din cinematografia romaneasca omagiata cu premiul de excelenta la TIFF 2009, iar filmul cu care a venit la festival, alegerea organizatorilor, este "La capatul liniei", in regia lui Dinu Tanase.
Facand parte din panoplia actorilor romani consacrati, al caror nume (si voce, chiar) a devenit o marca si pentru care superlativele nu vor epuiza paleta descrierilor elogioase, actorul de film si teatru Mircea Albulescu a venit in fata publicului ardelean, din pacate mai rar pe scena unui teatru local, despre activitatea carora s-a si interesat. Intalnirea de vineri, de la ora 17, din lounge-ul de la Meeting Point cu publicul sau a venit sa compenseze intrucatva lipsa prezentei sale artistice in Cluj.
Marele actor a facut o sinteza a activitatii sale din ultima perioada, de la ultimul scurt-metraj al lui Cornel Mihalache de acum un an, pana la nu mai putin de patru piese in care joaca in prezent. "Sunt actor reangajat, ca in Armata, la Teatrul National unde, in cadrul proiectului Teatru vechi in haine noi, joc in patru spectacole", insa continua sa iubeasca teatrul radiofonic, pentru ca "daca 1000 de ascultatori asculta aceeasi piesa, fiecare vede alt spectacol, este categoria in care receptorul este cel mai creator".
Intrebat daca iubeste mai mult filmul sau teatrul, a raspuns tot printr-o intrebare: "Pe cine iubesti mai mult, pe tata sau pe mama"? In opinia sa, in film exista doua relatii: "Cea in care regizorul are un calapod, o manusa, si cauta un actor pentru masura sa. Din scenariu, are o manusa, fara nerv, fara temperatura. Altii, precum Veroiu, spun <<Am de gand sa trag manusa asta pe mana ta>>". Marele actor sustine ca intre teatru si film este o diferenta colosala, pe care a exemplificat-o prin necesitatea, in cazul celui din urma, de a pastra si exprima aceeasi stare uneori la distante mari de timp: "Povestea continuitatii de stare pe care o ai in teatru trebuie sa ai atata nerv sa stii sa o conservi si sa o cultivi".
Filmul este, insa, ceea ce sustine ca ii lipseste in prezent. Despre acest mult-discutat nou val al cinematografiei romanesti, Albulescu sustine ca nu poate fi vorba de un nou val, ci "de un prim val", deoarece pana acum au fost doar repezentari izolate ale unor varfuri. La noi, insa, spectatorii, daca nu dau "adevarata valoare" a unui film, au "puterea de a determina credinta" in el, iar nu presa, prin cronicile prezentate pentru spectacole. Tot credinta si mai ales speranta ca regizorul va face un material bun determina buna colaborare dintre acesta si actor.
Mircea Albulescu este personalitatea din cinematografia romaneasca omagiata cu premiul de excelenta la TIFF 2009, iar filmul cu care a venit la festival, alegerea organizatorilor, este "La capatul liniei", in regia lui Dinu Tanase.
Facand parte din panoplia actorilor romani consacrati, al caror nume (si voce, chiar) a devenit o marca si pentru care superlativele nu vor epuiza paleta descrierilor elogioase, actorul de film si teatru Mircea Albulescu a venit in fata publicului ardelean, din pacate mai rar pe scena unui teatru local, despre activitatea carora s-a si interesat. Intalnirea de vineri, de la ora 17, din lounge-ul de la Meeting Point cu publicul sau a venit sa compenseze intrucatva lipsa prezentei sale artistice in Cluj.
Marele actor a facut o sinteza a activitatii sale din ultima perioada, de la ultimul scurt-metraj al lui Cornel Mihalache de acum un an, pana la nu mai putin de patru piese in care joaca in prezent. "Sunt actor reangajat, ca in Armata, la Teatrul National unde, in cadrul proiectului Teatru vechi in haine noi, joc in patru spectacole", insa continua sa iubeasca teatrul radiofonic, pentru ca "daca 1000 de ascultatori asculta aceeasi piesa, fiecare vede alt spectacol, este categoria in care receptorul este cel mai creator".
Intrebat daca iubeste mai mult filmul sau teatrul, a raspuns tot printr-o intrebare: "Pe cine iubesti mai mult, pe tata sau pe mama"? In opinia sa, in film exista doua relatii: "Cea in care regizorul are un calapod, o manusa, si cauta un actor pentru masura sa. Din scenariu, are o manusa, fara nerv, fara temperatura. Altii, precum Veroiu, spun <<Am de gand sa trag manusa asta pe mana ta>>". Marele actor sustine ca intre teatru si film este o diferenta colosala, pe care a exemplificat-o prin necesitatea, in cazul celui din urma, de a pastra si exprima aceeasi stare uneori la distante mari de timp: "Povestea continuitatii de stare pe care o ai in teatru trebuie sa ai atata nerv sa stii sa o conservi si sa o cultivi".
Filmul este, insa, ceea ce sustine ca ii lipseste in prezent. Despre acest mult-discutat nou val al cinematografiei romanesti, Albulescu sustine ca nu poate fi vorba de un nou val, ci "de un prim val", deoarece pana acum au fost doar repezentari izolate ale unor varfuri. La noi, insa, spectatorii, daca nu dau "adevarata valoare" a unui film, au "puterea de a determina credinta" in el, iar nu presa, prin cronicile prezentate pentru spectacole. Tot credinta si mai ales speranta ca regizorul va face un material bun determina buna colaborare dintre acesta si actor.
 |
 |
|||
 |
 |
|
www.CLUJonline.com © 2005-2009
Toate drepturile rezervate
|