Un film cenusiu precum perioada de referinta, care reconstituie minutios, din elemente putine dar sugestive, o epoca-fundal pentru drama celor doua studente. Cele doua actrite care le dau viata, Laura Vasilescu si Anamaria Marinca, reusesc in mod remarcabil sa lase la o parte inhibitiile inerente unui asemenea rol, care ar fi putut stirbi din autenticitatea filmului. In aceeasi intentie se inscrie si lipsa coloanei sonore, care sa dilueze mesajul atat de pregnant, eliberand, astfel, filmul de ceea ce regizorul numeste "mijloace formale". Mult-discutatele sale cadre largi permit spectatorului sa perceapa secventele ca si cum ar privi o piesa de teatru, cu o interventie minimalista din partea regizorului, motivata de acesta: "Dorim sa privim o zi din viata acestor oameni, iar lumea lor este, de fapt, mai mult decat atat; filmul incepe in mijlocul unei conversatii si se termina in mijlocul unui gest, iar viata lor continua si de aici".

"4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a mai fost recompensat cu un premiu la Cannes, Premiul educatiei nationale din Franta, acordat pentru valoarea sa educativa. Filmul are, insa, pentru fiecare dintre cei care am trait in acea perioada, o valoare cathartica, de exorcizare.